Finutele noastre din Finlanda, Iris si Simona, au fost in vizita pentru doua saptamani in a doua parte a lui februarie. Copiii s-au inteles minunat, iar in weekend am facut excursii superbe! Sunt multe poze din Kyrenia (zona turca) si capitala Nicosia. Enjoy! Va mai asteptam drage finute minunate.

Carnaval la Limassol si in Paphos, bunicii Rodicii, la pictura, tati la Londra si alte poze frumoase.

Ca de obicei, click pe poze pentru intreaga galerie, apoi click in stanga jos pe Slideshow.

Am facut un album cu cele mai frumoase poze cu copiii din august pana acum, de cand suntem in Cipru:

Stefan o iubeste pe Monica, nu poate fara ea. Cu toate astea (sau poate tocmai de aceea), simte mereu nevoia s-o faca pe seful. N-ai voie cu cartea Monica! (sau cu masinuta, ipod-ul, foarfeca, creioanele… de fapt n-are voie cu nimic din ce-i al lui, asta-i clar). Regula de baza este urmatoarea: ce-i al Monicai e si-al lui, ce-i al lui e doar al lui. Ieri dupa ce m-am straduit jumatate de ora sa-l conving sa-i dea si Monicai (care se uita pofticioasa la un biscuit de-al lui si spunea ite! ite!) o bucata de biscuit, tot ce a reusit el a fost sa-i intinda Monicai o firimitura minuscula buna pentru furnici satule.
I-am luat de pe net o carte cu poezioare (unele de-a dreptul imbecile) pentru copii, in engleza. Si era o minunata poezie in care o mama cu prea multi copii (27 am numarat noi din ilustratie) ii batea la fund si-i trimitea la culcare. Si-i zic – uite, asa am sa fac si eu, spank spank si la nani. Se uita la mine, ma masoara cu privirea si zice – Sper ca glumesti! Nu?!? Sigur ca glumesc, ii zic, n-o sa te bat la fund. O sa te musc. Alarmat – Aoleu! Pai asta-i mult mai rau! Na! Ce te faci cand copiii te iau in serios?
A inceput sa faca decupaje, deseneaza omuleti, ii decupeaza frumos si ii daruieste bunicai Rodicai (cum ar zice el). Multa vreme nu a vrut deloc sa incerce sa decupeze singur (macar ca ne-am straduit si tati si eu). Apoi intr-o zi incerc din nou sa-l conving. Nimic. Auzi Stefan – il intreb – tu crezi despre tine ca esti prost? Sau mai degraba destept? Vroiam sa ma lansez intr-o explicatie savanta, ca nimeni nu stie sa faca bine de la inceput, dar ca trebuie sa incerci, ca numai prostii nu incearca bla bla. Dar, cum nu mi-a raspuns la intrebare, am renuntat. In 5 minute decupa singur.
Joaca lui preferata este mami capcaunul care-l pune in cuptor, il amesteca si pune legume pe deasupra apoi verifica daca s-a copt friptura. Vreau sa fii capcaun mami si sa ma mananci. Hai ca intru singur in cuptor si aduc si legume pentru garnitura.
La gradinita nu mai sunt probleme, a inceput sa se joace cu ceilalti copii si chiar sa vorbeasca in engleza. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa indeplinim cu strictete ritualul de dimineata. Adica ajungem, dar: trebuie sa stam pe o bancuta o vreme si apoi sa numar pana la 60; ne ridicam si facem o mica plimbare; ne postam la intrarea in sala de mese si numar pana la 60 (uneori, dar doar uneori, reusesc sa negociez un numarat pana la 30); il astept sa-si ia un scaun si sa se aseze (asta poate sa dureze destul si uneori exista si victime colaterale – colegi de-ai lui pe care ii izbeste cu picioarele scaunului in timp ce se roteste cautand un loc unde sa se aseze); numar pana la 10 in romana, apoi pana la 10 in engleza; apar si dispar de 5 ori. In acest mod simplu copilul este pozitionat la masa dupa care ma ignora. Oricum, ofer un spectacol strasnic celorlalti copii care se amuza copios.
Ii plac fetele, de, baiatul lui ta-su. Rasfoiam un album cu poze facute la serbarea de Craciun, cand ma intreaba: vrei s-o vezi pe fata care-mi place mie? Da mami, zic emotionata. Se uita cu atentie pe poze si mi-o arata pe Aceea – e Olga de la grupa pregatitoare, zice. Stefan n-are gusturi rele. Olga de la grupa pregatitoare este superba. Bineinteles ca a trebuit sa cumpar 2 poze si cu ea. Apoi, in alta zi, cand il luam de la gradinita, imi zice: vrei s-o vezi pe fata la care ma uit eu toata toata ziua, si in timpul mesei, si cand ne jucam? Da mami, zic. Ma ia de mana si ma duce in sala de mese, cauta atent de la masa la masa, eu dupa el. Dupa o vreme de cercetare atenta zice – nu-i aici. Hai in clasa. Si mergem in clasa unde mai stateau copii in asteptarea parintilor, unii jucandu-se, altii uitandu-se la un filmulet. Educatoarele se uita mirate la noi. Stefan vrea sa mi-o arate pe fetita de care-i place – ma simt eu datoare sa le explic. Si se naste o intreaga vanzoleala. Which one Stefan? Which one do you like? – incep ele sa-l intrebe. Na! Sa vezi ca mi se rusineaza si traumatizeaza baiatul, ma gandesc. Nici pomeneala. O cauta si mi-o arata cu degetul. Uite, aia e! Si educatoarele ne explica – este vorba despre Dimitriana, o fetita de la o grupa mai mica. Se uita mirata saraca si nu intelegea de ce Stefan sta cu degetul si privirea atintite asupra ei in timp ce educatoarele ii rostesc numele. Frumusica si Dimitriana de la grupa mica. Hotarat lucru, baiatul meu se pricepe la fetite. L-am mai intrebat de curand de cine-i mai place. Mie-mi plac toate fetitele – zice. Dar parca mai mult imi plac Angharad si Elise. Si de Dimitriana? – il intreb. De Dimitriana cel mai mult imi place – isi aminteste el.
Ca orice copil cu experienta stie ca daca plange i se da. Asa ca se foloseste din plin de arma cu pricina si daca nu intelegi de la primul tipat iti explica el cum sta treaba – sa-mi iei, ca daca nu o sa urlu si o sa plang groaznic si-o sa trebuiasca sa-mi iei! Daca totusi te tii tare pe pozitii si nu faci ca el, iti spune scrisnit, printre dinti: e ultima data cand nu faci ca mine! – adica tot ca mine ramane, dar acum iti fac o concesie.
In ultima vreme am fost vizitati de pirati si piratii astia barbari si-au ascuns tot felul de comori. Pe doua dintre ele copiii le-au descoperit. Prima a fost o caseta veche plina cu margele de rubin, smarald, diamant, topaz, safir etc. A doua, ieri, o casetuta plina cu iepurasi aurii de ciocolata. Stefan a urmarit cu sufletul la gura sagetile lasate de pirati pe jos, tarand dupa el si un carut cu tot felul de lopeti plus o trompeta cu care sa-si anunte izbanda – cand o sa gasesc comoara o sa suflu in trompeta mea. Cat am mai ras cu mama – cand a gasit “sabia” marcata cu x, adica locul de ingropaciune al comorii, s-a dus fuguta la carut si a sunat triumfator din trompeta. La fel si dupa ce a dezgropat comoara. In mod cu totul neasteptat, a impartit fiecaruia cate un iepuras, pastrandu-si partea leului, e drept. Dar orscat. Comoaa piatzim, comoaa piatzim! – striga si Monica fericita.
Ii place sa-l dau uta si sa-i zic “du-te bai de-aici” si “dom’ne da’ esti extraordinar!”, e mort dupa Tom si Jerry, ii place sa coloreze, sa picteze, sa deseneze omuleti si sa-i decupeze, sa-i citesc carticele (am luat o multime de pe net, a mai venit un transport si sunt superbe), sa deseneze pe tablita cu creta, sa asculte muzicile lui in engleza, sa manance curmale, capsune, mere galbene, sa caute pietre pe plaja, SA SE JOACE CU IPOD-ul, de-a capcaunul, sa asculte povesti, sa se indoape cu clatite goale, snitele si piure, ii plac prietenii lui de la gradinita, o prefera pe mrs Karin, nu vrea pe scena (deja m-a anuntat ca la serbarea urmatoare el va sta cu mine si nu cu educatoarele), ii place de Monica, nu-i place de Monica, culege mereu cate ceva pentru mine (si mi le da cand il iau de la gradinita – frunze mototolite prin buzunare, pietricele, buretei pe care-i jumuleste de nu stiu unde, imi culege flori), ii place sa topaiasca in pat si sa-l fac friptura, ii place cu bicicleta, vrea biscuiti de toate felurile si dulciuri cat cuprinde. Adica e un baietel normal, ca oricare altul. Numai ca da cele mai bune pupice din lume, e cel mai frumos, mai destept si mai bunut din cati exista. In rest, cum ziceam, ca oricare altul.

Mami si tati si-au luat zmeu! Si ne-am dus noi pe plaja sa-l inaltam. Vant, soare, pomi infloriti, graul cu coltul verde. Pana la plaja copiii au adormit bustean – Monica la ea in scaunel iar Stefan la mine in brate. Ma duc sa inalt zmeul – zice Razvan. Stai ma – zic eu – sa se trezeasca si copiii, o facem impreuna. Vreau sa fac repetitii, ca astia n-au rabdare sa astepte – zice Razvan. Si cata dreptate avea. Cred ca rasetele mele l-au leganat pe Stefan care in consecinta a dormit mai mult si a dormit mai bine.
Leaga Razvan tacticos mosorul de sfoara de zmeu (pe partea cealalta decat trebuia). Zmeul bucuros vede cerul, simte vantul, vrea sa zboare. Dar ceva nu-i in regula. A da, il manevreaza Razvan. Reuseste zmeul cu chiu cu vai sa se inalte 47 de cm, dar o pala de vant il izbeste brutal de pamant. Si inca o data, si inca o data. Eu intre timp deschid un Monopoly pe Iphone ca sa-mi mai treaca timpul. Mai ridic privirea. Zmeul zbang si zbang si zbang. Apoi apare Salvatorul, pe numele sau Sotiris. Sotiris se plimba pe plaja cu sotia Katia cand, patruns de mila fata de zmeul care nu avea nicio vina decat aceea de a-si fi dorit prea mult sa zboare, decide sa intervina. Orice intarziere ar fi fost fatala. Asa ca Sotiris il invata pe Razvan cum sa lege corect sfoara, cum sa ataseze coada zmeului si cum sa lege de ea o bucata de lemn (ca sa nu fie zmeul prea usor, vantul fiind chiar puternic). Dureaza o vreme, dar in cele din urma Razvan reuseste sa inalte zmeul si cred ca se simte chiar fericit. Vad cu disperare ca Sotiris vine spre masina in care eu incercam sa protejez somnul copiilor. O aduce si pe Katia apoi deschide cu nonsalanta usa masinii. Your kids? ma intreaba. Nu, i-am rapit si acum incerc sa le introduc printr-o sesiune prelungita de somn un pachet nou cu amintiri. Yes – zic. Your husband doesn’t know anything (asta stiam deja), but it’s so easy. I-am multumit pentru efortul depus, parea foarte satisfacut de propria persoana. Si avea si de ce – salvase un zmeu. Ma bucur ca nu mi-a trezit copiii si ma intorc la Monopoly. Peste putin timp imi ridic privirea si vad zmeul cum face niste rotocoale periculoase prin aer, apoi traverseaza din inaltul cerului strada si se infige invins intr-un maldar de tufisuri. Razvan fuge repede si-i ia ceva vreme sa descurce zmeul dar reuseste. In cele din urma Monica decide sa ia masuri, asa ca se trezeste. E super zmeul, e chiar usor sa-l inalti. M-a invatat un cipriot simpatic – Sotiris, era chiar priceput, dar m-as fi descurcat pana la urma si singur – zice copilul Razvan. Da, sigur.
Ce s-o mai lungesc. Peste vreo doua ore inaltam si eu zmeul sus, sus de tot, cu Stefan pe capul meu urland disperat sa nu-l mai ridic atat de mult ca o sa-l pierdem pana la urma. Strasnica senzatie – sfoara intinsa intinsa, zmeul sus pe cer, oamenii ducand mana streasina la ochi si zambind zmeului. Peste 50 de metri inaltime, zice Razvan. Deznodamantul insa a fost acelasi – rotocoale, rotocoale si buf intr-un stalp bietul zmeu. Dar e bine acum, Razvan l-a adus cu bine pe pamant si se odihneste la noi in sufragerie. Pentru ca merita.

Dragilor, iata ce vom face noi la vara:

- in 3 iulie zburam la Bucuresti;
- stam doua saptamani acolo — poate tragem si o fuga la Melia Nisipurile de Aur sau la Poiana cateva zile
- in 16 iulie zburam la Madrid, de unde inchiriem un motorhome;
- ne plimbam nitel prin Spania si o luam spre Franta; in 25 iulie ne intalnim cu Chivutii la Paris;
- stam in imprejurimile Parisului, pe la Disneyland, Asterix si la castelele de pe valea Loirei pana pe 30 iulie;
- o luam inapoi spre Spania, cu obiectiv nordul Spaniei (Asturia, Cantabria… poate chiar Santiago Compostella si Portugalia) impreuna cu Chivutii (care vin cu masina si rulota lor);
- in 7 sau 8 august ne despartim de Chivuti care o iau spre Croatia — noi ramanem in Spania (mergem la Barcelona?);
- in 13 august ne intoarcem la Madrid, predam casa pe roti si zburam spre Romania;
- mai stam 4 zile apoi zburam acasa in Cipru (pe 17 august);
- din 17 august o tinem intr-un mare chef pana pe 1 septembrie (cand incepe gradinita lui Stefan, poate si a Monicai, si va trebui sa ne trezim dis de dimineata).

Cam asta va fi
Acum stiti unde sa ne gasiti — va asteptam cu drag. Si va mai asteptam pe la noi in Cipru si inainte de 3 iulie — e soare, 20 grade chiar acum, incalzim piscina tot anul, si e o pace si un bineee… avem rezervari doar pentru februarie (bunicii si finutele din Finlanda) si saptamana de Pasti (verisorii Georgescu), deci hai!

Am fost rugati de dezvoltatorii complexului nostru sa aparem pe film si in brosura de prezentare a complexului, sa luam un mic dejun filmat, impreuna cu Cosminii, pe terasa unui penthouse, sa ne plimbam casual in jurul piscinelor impreuna cu tinerele rusoaice aduse special pentru eveniment si sa povestim in cateva fraze experienta noastra cipriota. In urma filmarilor, tati a fost botezat George Clooney iar nasu’ Cosmin — Brad Pitt

Filmul este inca la montaj, dar brosura a iesit si… suntem chiar pe coperta. Tati cu Monuta in brate, mami langa, Noni putin mascata de chelner.. pardon de Cosmin . Stef era la gradinita iar Ilinca a refuzat categoric sa ii fie folosita imaginea asa, royalty-free… desi apare undeva intr-o poza mica de la pagina 4.

P.S. Si cand te gandesti ca acest colt de Paradis e (si) al nostru fiindca am avut ideea minunata de a vinde pe varful valului un apartament de 35 de ani vechime intr-un bloc intre betoane si praf in Bucuresti…

Mai jos puteti da click pentru poze facute cu telefoanele (iPhone precum si cateva cu noul telefon Google, dezamagire…) in ianuarie.

In alte stiri: Stef face litere si cifre la gradinita (si acasa), Monita vorbeste tot mai mult si mai bine, tati a busit Mertzanul intr-un parapete (dar se repara), mami a reluat lectiile de limba greaca. Ne pregatim sa primim o tanara filipineza numita Joy, care ne va ajuta prin casa si cu copiii. Tati inchiriaza un apartament de 2 camere in complex, una din camere pentru Joy si alta pentru biroul lui tati.

Spa-ul e gata, de maine se porneste, are 3 angajati si e deschis zilnic de la 8 la 21 cu 2 saune, jacuzzi, un gym cu multe aparate, cafenea/bar si 3 sali de masaj. Firma lui tati se face, se va numi Idealistic Future Ltd; ne-am mutat la alta retea de GSM (cu semnal mult mai bun) si avem de cateva zile si ADSL, telefon fix si Cytavision (in plus peste absolut feericul Sky+ HD pe care il iubim mai ales ca ne inregistreaza singur filme minunate in HD ce se vad perfect pe superlatul nostru Cinema 21:9).

Vremea a fost mai rece (14-20 grade la pranz, si chiar 5 grade intr-o noapte, ceea ce e de neconceput pentru ciprioti ) si in timpul saptamanii am cam stat prin complex, dar in weekenduri am mai facut cateva excursii la plaje de poveste din apropiere. Azi am ridicat si un zmeu pe plaja, a fost feeric! si am descoperit o tavernakis veeche gen Vama Veche sau mai bine Creta, cu table, terasa si huzur chiar pe malul marii.

Wow, asta a fost de departe cea mai reusita vacanta de pana acum in Cipru. Am inchiriat 2 jeep-uri si ne-am plimbat in peninsula Akamas, la “tobogan” (o plaja cu nisip fin incredibil care incepe de sus de tot de pe munte), la Lara Beach, pe stanci batute de valuri, la Fontana Amoroza si Blue Lagoon, pe munti la 1750m dar si cu masinile noastre la Adonis Bath unde Dragos a facut sarituri in lac, si la plecare la Ayia Napa.

Am facut bai peste bai in piscina iar Chivutii au facut si in mare, cu costume de neopren (marea e cam rece totusi, la 20-21 grade). Am impotmolit un jeep pe plaja, dar l-am scos pana la urma . A fost feeric, copiii s-au jucat minunat impreuna cu Ioana, iar la vara planuim sa inchiriem un RV (o casa pe roti) si sa mergem cu totii la plimbare o luna prin nordul Spaniei, Franta si Portugalia.

Foarte putine poze… si facute cu iPhone…

Da, ne-am incumetat sa lasam copiii 3 zile cu bunicii in casuta de la Baneasa si am tras o fuga, chiar inainte de Craciun, in Austria. Ne-am intalnit cu Chivutii la Viena, am degerat vreo 15 minute la un targ de Craciun, ne-am ospatat ore in sir la restaurantul indian Moghul, am mai degerat nitel in fata feericei Primarii din Viena, am colindat pe munti inzapeziti la Filzmoos, am facut un om de zapada, apoi am vizitat plaiurile noastre preferate la St Gilgen si St Wolfgang, ne-am despartit de Chivuti in Salzburg si am stat divin la Le Meridien in Viena ultima noapte. Ce mai, ne-am rasfatat! Copiii n-au fost foarte suparati, asa ca… o mai facem

O multime de poze superbe printre care: ziua Ilincai, pe la plaje, ploi, Stefan imbracat in oita la serbare, pe aeroportul nou din Larnaca…

Nasii au fost ciprioti cu noi pentru aproape o luna. Pozele lor sunt aici (ale noastre urmeaza separat). Va mai asteptam cu drag!

Multe poze cu copiii nostri minunati la joaca prin Cipru. Scuzati calitatea (Steve, ma auzi?? vrem camere mai bune in iPhone 3,1!)

In august, chiar cu cateva zile inainte de plecarea noastra in Cipru am petrecut cateva ore superbe, noi doi si Teo la o terasa in Bucuresti. Ne-am jucat atunci putin cu aparatul ei foto si uite ce a iesit:

Pentru tine iubirea mea. Pentru ca ma iubesti (si eu pe tine), pentru ca ii avem impreuna, pentru ca-mi esti cel mai bun prieten, pentru ca ma educi, pentru ca ma exasperezi, pentru ca tu crezi ca ai dreptate in 82% din cazuri (ha ha), pentru ca ai dreptatre in doar 43% din cazuri (ntz ntz), pentru ca recunosti pe strada tot felul de oameni (uite-o pe Madona! Hai ma ca ea e!), pentru ca stim mereu sa ne apropiem, pentru ca stim mereu sa revenim cu si mai multa iubire si pentru ca mi-ai luat cel mai misto masaj de ziua mea.
Ieri a fost ziua mea. A fost porcenie, huzur, bliss! Cu o zi in urma venise prietena mea Steluta. Stai oricat – mi-a zis Iubitul vazandu-ma intinsa la vorba si la vin, ca maine dormi cat vrei. Am vorbit cu Maria si preluam noi copiii. Si am stat. Dar dupa 3 ore m-am trezit. De, copiii. Dar Iubitul le-a dat sa pape, a luat-o si pe Monica sa-l duca pe Stefan la gradinita si mi-a zis – vezi ca la 12 ai programare la masaj. Total holistic care (sau ceva), trebuie sa ajungi cu 30 minute mai devreme. La 4.30 ai programare la coafor. Apoi se intoarce de la gradinita cu mama orhideelor, sequoia orhideelor, superba floare. Si a fost masaj frate. O ora si jumatate de incredibila relaxare. Bestiala maseuza Faye, muzica superba in surdina, lumina unei singure lumanari, mirosuri si senzatii feerice. Dupa Faye a urmat Kay care m-a facut foarte frumoasa (mai frumoasa chiar decat eram, desi nu credeam sa fie posibil) la par. Dupa sms-uri multe de dragoste si dor de la Iubitul, primesc si unul – Check out the fridge my love. A urmat porcenia cu tort si super gigantesc cheese cake – mniam mniam cum ar zice Monica. Asta a fost ziua mea pe foarte scurt.
Iti multumesc mult iubitule pentru toate zilele feerice (mai stii cand ai numarat 7000 de zile de-ale mele si-ai venit cu garoafe rosii si bomboane de la Capsa?). Ai stiut sa ma sarbatoresti de fiecare data altfel si absolut minunat! Sa nu-ti pierzi indemanarea si obiceiul. Pentru ca te pricepi. Si pentru ca merit.
Te iubesc!

Cam scurt (doar o saptamana…) dar, vorba Ralucai, “foarte intens”. Va mai asteptam cu drag!

Obosit fiind, Stefan abera prin masina ceva de genul – 1 e la fel ca 2 si fac cat 5. Pai mami, ii zic, nu e asa, 1 nu este la fel ca 2. Ia gandeste-te – ce-ar fi mai bine sa ai, o bomboana sau 2 bomboane? Pai – se gandeste el – mai bine ar fi sa am 3 bomboane!
Si asta ca sa-mi amintesc peste vreo 10 ani ca baiatul meu m-a si iubit odata – vorbeam despre somn. In ultima vreme Stefan se trezeste noaptea, ma striga si pana nu ma bag in pat cu el nu adoarme. Si-mi zicea – pai mami, eu vreau sa dorm cu tine. Da mai puiu, dar mamele dorm cu tatii. Si tu cand o sa fii mare o sa iubesti o fata si-o sa dormi cu ea in pat. Si el, dragul lui mama, imi zice – da, da’ eu te iubesc pe tine! Merita sa fii mama, chiar daca mai incolo ti-o iei. Cel putin inceputul e pitoresc.
Si tot in masina ii ziceam ca el e iubirea lui mama, si Monica e iubirea lui mama si tati e iubirea lui mama. Ma intreaba – da’ pe oamenii rai nu-i iubesti? Nu mami, imi vine sa le dau cu ceva in cap. Pai – sa gandeste el – e bine sa le dai cu ceva tare ca altfel te inving ei. Dupa cateva secunde de aprofundare mai adauga – cu un topor sau ceva. Poate sa fie de fier. Sau de bronz. Sau de argint (exista asa ceva in povestea Taietorii de lemne).
Asta-i veche, de pe vremea cand nu-l zicea pe r. In fiecare seara, la culcare, spuneam povestea cu a fost odata si au trait fericiti pana la adanci batraneti si daca n-au murit, mai traiesc si-n ziua de azi. Si el confident ma incredinta de fiecare data – au muit, au muit. Acum rade si-mi zice – n-au murit.
Puiule, tare mult imi place cum zambesti cand te bag in pijama si tu aproape ca dormi. Iti spun cuvinte dulci, te mangai si te pupicesc si tu te intinzi ca un motan, sa cuprinzi tot patul. Si cum astepti de fiecare data dupa ce-mi dai pupic, pe care-l si anunti sonor – vezi ca ti-am dat un pupic, astepti mereu sa-ti spun – cel mai bun pupic. Dar pupicele mele mereu sunt cele mai bune? – ai vrut odata sa te asiguri. Mereu mami, mereu.